Înotător de performanţă, actor şi "burlac" râvnit într-un show cunoscut de televiziune, Vladimir şi-a lansat prima carte de versuri.

În timpul facultăţii la Universitatea Media, a obţinut un rol într-o telenovelă. Au urmat alte seriale şi zeci de reclame. În prezent, are propria casă de producţie. A făcut două documentare, în Ecuador şi în Statele Unite. Dar, în urmă cu doi ani, Vladimir a scris prima poezie, iar toate cele care au urmat de atunci sunt în prima sa carte Dragoste n-are plural. Pe 8 martie, a avut loc lansarea, la fel de atipică precum poetul. Invitația a sunat astfel:
"Chiar dacă nu îţi place poezia/
şi nu mă ai la inimă nici pe mine, adică pe antipaticul ăla de
Vladimir Drăghia,
de Florin Piersic Junior nu are cum să nu îţi placă.
Şi cui nu-i place nici de Piersic e rugat să moară!
Sau măcar să tacă.
:-)
Sâmbătă, opt martie, ora 19.00, la Cărtureşti Băneasa are loc cel mai eveniment din an;
bineînţeles, după nunţile cele mai nunţi, cele de la tv, cele cu iz bacovian.
Se lansează Dragoste n-are plural.
Un eveniment aproape cultural.
Un atlas de simţăminte pentru omul cu inimă si minte.
ATENŢIE! Cartea poate conţine versuri complicat de simple."

Am vrut să aflăm mai multe despre pasiunea lui pentru versuri şi a ieşit un interviu spumos cu mărturii despre cum scrie, cum trăieşte şi cum iubeşte Vladimir Drăghia.

De ce "dragoste n-are plural"?
Pentru că n-are. Pentru că dragostea este prezentă în fiecare poezie pe care o scriu.

Când ai scris prima poezie?
În urmă cu doi ani. Era 2 noaptea, eram singur în casă, ascultam Morcheeba. Am deschis laptopul şi m-am apucat de scris. Nu ştiam de ce scriu, nu mai încercasem să scriu ceva asemănător niciodată, dar parcă nici nu mi s-a părut ciudat.

Era prima mea poezie şi venea aşa, deodată, de nicăieri. Nu înţelegeam de ce scriam despre condiţia omului în raport cu timpul, despre cruci, despre moarte, despre ce lăsăm moştenire celor care vin în urma noastră.
Am scris-o, am postat-o pe Facebook la ora 4 dimineaţa şi am adormit. Două ore mai târziu, m-a sunat mama să îmi spună că a murit bunicul.

Atunci am învăţat că nu suntem carne, oase, sânge, păr şi unghii. Suntem suflete, suntem spirite, suntem sentimente, suntem minuni!

Celelalte poezii sunt rezultatul sentimentelor prea puternice, al ielelor prea frumoase, al vinului prea roşu, al orelor prea târzii şi al inimii prea tinere.

Cum te-ai hotărât să scrii o carte de poezii?
Feedbackul de pe Facebook este responsabil.

Ai vreun ritual când scrii?
Trebuie să fie noapte şi să simt că trebuie să scriu, să nu caut eu. O sticlă de vin roşu, lângă pat, nu strică.

Citeşti poeţi români?
Da. Iv cel naiv, Nichita, Topârceanu.

Ce te inspiră pe tine?
Iubita mea, în special.
Oamenii, natura, frumuseţea, urâţenia, tot, în general.

Când ai simţit ultima oară că ai fost fericit?
Nu ştiu.

Ai vreo obsesie recentă?
Recentă, nu. Îmi sunt suficiente cele vechi.

Ce ai pe bucket list?
India, punerea sentimentelor în cuvinte, să înot cu balenele… Am o listă lungă.

Un lucru învăţat în ultimul timp?
Am învăţat să fiu mai bun, mai înţelegător. Îmi place să cred că am învăţat să mă bucur mai mult de viaţă şi de tot ce îmi oferă ea.

Cartea Dragoste n-are plural se găseşte la Cărtureşti Nord, în Băneasa, sau poate fi comandă, cu autograf, de pe pagina de Facebook.